Cum îți crești cititorii, așa îi ai

Senzaționalul și știrile trunchiate, ca metodă de negare a realității

Foto: Pixabay.com

Epoca internetului a scos la iveală o serie de aspecte interesante, în ceea ce privește psihologia umană. Desigur, semnele erau mereu acolo, însă cum presa se prezenta altfel, în urmă cu ani buni, reacțiile cititorilor erau mai greu de contorizat, caz în care nu te nimereai prin vreun parc sau în fața unei porți, ca să auzi „live” ce comentează Ionel sau Gigel, după ce ți-au citit articolul.

În 2021, Ionel și Gigel abia dacă mai cumpără presă de print. Un abonament la internet pare mult mai eficient, de vreme ce, în banii ăia ai acces la toată informația din lume (chit că nu-ți prea pasă de ea dacă nu-ți spune ceea ce vrei tu să auzi). În loc să te întorci de la chioșcul de ziare cu maldărul de hârtie în brațe, te așezi la laptop, unde ai cam tot ce te interesează „la botul calului”. Bașca, acum ai posibilitatea de a comenta public, astfel încât, atunci când ai o opinie, o va ști tot „boborul”, nu numai soția, soacra și copiii.

Și aici, firește, există avantaje și dezavantaje. Cu cât informația este obținută mai ușor, cu atât cititorul este tentat să nu o mai verifice și să „înghită” orice i se dă. Aici este vinovat, deopotrivă, cititorul, cel căruia îi este confortabil să creadă ce citește, de vreme ce respectivul articol îi confirmă propriile teorii. În egală măsură sunt vinovate unele publicații care, cu bună știință dezinformează, ori păcălesc cititorul cu titluri care rareori au legătură cu ceea ce stă scris în articol. Tehnica se numește „clickbait” și urmărește momirea utilizatorilor de internet spre a da click pe știrea respectivă.

Ce se întâmplă în realitate? Nimeni nu câștigă! Motivul este unul cât se poate de simplu: tendința actuală este de a se citi doar titlul. Așadar, tu, ca publicație, nu câștigi nici vizualizarea, bașca l-ai mai făcut și pe Ionel să creadă că mâine e sfârșitul lumii. Ionel îi va spune lui Gigel, iar Gigel îl va suna pe Costel ca să-l anunțe că e cazul să-și încheie socotelile cu viața.

Și da, cred că așa cum îți educi cititorii, așa îi ai. E adevărat, o singură publicație nu ar putea educa o generație întreagă, însă un efort colectiv al tuturor ziarelor și revistelor ar putea, în timp, să schimbe modul de percepție al consumatorilor de hălci de informație.

Titlu: Anthony Fauci, sceptic în ceea ce privește a treia doză de vaccin.

Comentariu: „Ți l donez și p ‘al meu, până la al 15 lea vaccin. Să ți faci și n frunte, criminalule”.

Cam așa comentează un om care nu numai că nu a citit articolul, ci se pare că nici măcar titlul cu foarte mare atenție.

Citește și editorialul: Aberațiile politically correctness-ului: Noua Dreaptă, un partid imoral, totuși legal