Apatia care părea că a cuprins politică bucureșteană a dispărut o dată cu apariția la televizor duminică seară a primarului nărăvaș de la cinci. S-a apucat proaspătul expulzat de Judecătorii de la Curtea Supremă din pușkeria Rahova să se ceară candidatului Aliantelei pesedepenele la Primăria ‘a Mare.
Șocul și groază și-au făcut loc în sufletele neprihanitilor aliați. Dar de atunci au trecut aproape trei zile și niciun sentiment mai sus amintit nu-i părăsește. Ba, dimpotrivă, groaza că fostul condamnat dar eliberat ca nevinovat ar putea ajunge la PG i-a băgat probabil în ședința pe Signal (sîc) noaptea târziu, ori dimineață devreme.
Și se sfătuira, și încă se sfătuiesc. De la împărat pan’ la ultimul sclav, toți au aceeași misiune care până acum s-a dovedit că este de-a dreptul imposibilă: să-i găsească leac “satanei” de la cinci.
Prima parte pare că s-a jucat azi, când ANI cea buclucașă a vrut să iasă-n frunte și l-a umplut de ilegalități pe om. Ba că e incompatibil, ba că așa pare, ba, într-un final, p’a mătii. În loc să-i găsească omului scheleții din dulap s-au dus după ginerisu care, înțeleg că era legal postat în locul cu pricina, nu de primar ci de Consiuliul Local.
Atunci când arunci, asigurat-te că ventilatorul nu se-nvârte. Cineva acolo Sus pare că-l iubește. Pușkerie a făcut, deci a fost vinovat, din pușcărie a ieșit, deci nu mai e vinovat. Ce ar putea să mai înțeleagă țugulanul bucureștean când ți se spune clar de către toate agenturili că este satana, și vin după un an adevărații Dumnezei și spun: Ntz, nu-i vinovat! Na! Joac-o p’asta! Și comenteaz-o! Ntz, n-ai voie! Pentru că de ce? C-a zis justiția!
Cum scăpăm de om? se întreabă mințile luminate, de la împărat, la ultimul sclav. Pare că de vânzare nu e, pare că-n dulap are doar haine. Problema crește cu fiecare oră, presiunea pe sufletele celor drepți, asemenea. Și dacă totuși ajunge asta PG “oamenii” se vor evapora. Și ei chiar știu asta! Și-ncep să tremure! Pentru că ce semeni aia aduni!
Dar când calculele electorale, sondajele făcute pe șervețele în cârciumi unde țugulanul n-are bani nici să se ducă la veceu îți sunt aruncate în aer de piciorul care le lovește precum lovea zarzavaturile puse pe jos, e momentul să începi să te gândești doar la tine. Scapa cine poate! Așa cum a făcut și Doamna Gabi azi când, urmând exemplul precedentului amintit mai sus, a forțat mâna care începe să tremure. Și, una peste alta, FOARTE BINE A FĂCUT! Chiar dacă pare scenariu, nu-i!
În virtual, cel pe care majoritatea îl iubește există un concurs despre cine va reuși în cât mai puține secunde să explice pe înțelesul majoritățîi ce se întâmplă acum. Imaginația românului este după cum bine știm, nemărginită. Unii s-au apucat să cânte la chitară, alții se joacă cu ucigătorul de suflete, ai-ul. Fiecare după pricepere, sete de răzbunare, frică de apă rece și frig în case, ura adunată în ani sau simpatii până cum ascunse.
Ce este însă clar, este că de trei zile gura nu-i mai tace iar noi, acum, suntem de-a dreptul contemporani cu istoria. Istoria, așa cum era ea scrisă, începe să dea semne de slăbiciune, iar omul care a declanșat asta, exact asta așteaptă: semnele de slăbiciune. E dibaci, e hotărât, e al dracu de viu, și, mai cu seamă, așa cum se aude prin târg, are din ce în ce mai mulți aliați simpli, onești, cinsiti. Unii ii numesc pulime, alții le dau pe la nas cu ceasuri de treijdemii de euro, alții ii privesc și tratează că pe niște numere, într-un cuvânt, niște sărăkii care nu și-au câștigat dreptul la opinie, deci, fără direcție. Până acum unul singur le zice pe nume. El le zice ”Măria Să Cetățeanul”.
De la lume adunate (doar) câteva exemple de imaginație a Măriei Sale, Cetățeanul!
PS – acest text se vrea și chiar este un pamflet. Dacă l-ați înțeles este minunat, dacă nu…nu aruncați înainte de a va asigura că ventilatorul este oprit!
