În România pare să fie lege: în fiecare primăvară, colț cu vara, avem inundații. În unii ani mult, în alții mai puțin. După posibilități. De fiecare dată situația reușește să fie la fel de gravă. Autoritățile ridică din umeri și cască ochii mari, a mirare, ca și cum ar fi pentru prima oară când apele se revarsă cu nesaț peste gospodăriile oamenilor. Și tot ele, autoritățile, găsesc ca soluție universal valabilă trimiterea pompierilor, pe post de singuri salvatori, adicătelea oamenii pe capetele cărora se sparg toate oalele.
Autoritățile, acești Billi Murray care nu învață nimic din inundațiile din anii precedenți
Anul acesta, istoria s-a repetat, întocmai filmului „Ziua Cârtiței”. Cu toate că autoritățile noastre știau exact ce se întâmplă în fiecare primăvară târzie, s-au prefăcut, din nou, surprinse de dezastre. În 32 ani, de la Revoluție, nimeni, din niciun partid, nu a catadicsit să rezolve problema digurile din imediata apropiere a albiilor râurilor. Desigur, cu un dig nu se face primăvară, pericolul inundațiilor existând cu sau fără diguri, însă cu siguranță prezența acestora ar fi ușurat munca pompierilor și, poate cel mai important, ar fi limitat numărul pierderilor materiale, în urma viiturilor.
N-ai cu cine, mă, n-ai cu cine!
Unde mai pui că, dincolo de faptul că nu există diguri, se mai și defrișează ca la nebuni, astfel că alunecările de teren, în urma apelor nervoase, devin, din păcate, inevitabile. Iar în orașe rămâne problema canalizărilor, cele ne-updatate de pe vremea lui Decebal. Reavoință? În mod cert, nu. Lipsă de viziune și-un jemănfișism de-ăla, autentic românesc? În mod cer, da.
Lasă că trimitem pompierii! Până la urma, știau la ce se înhamă în momentul în care și-au ales această meserie! De ce să le ușurăm munca construind diguri și consolidând pământurile? Degeaba le dăm salarii? Promitem și drapelul pe sicriu, caz în care pică vreunul la datorie. Parol că-i punem și poza pe Facebook, băgăm un text lacrimogen și-l numim erou. Asta ar trebui să mulțumească pe toată lumea.
Dincolo de munca grea a pompierilor sunt oamenii simpli, de la țară. Cei cărora nu le aduce nimeni, înapoi, nici oaia moartă și nici casa dărâmată. În cele mai multe dintre cazuri, nici asigurările nu reușesc să rezolve problema. Fie că speța nu se încadrează, ori că respectivii oameni, de la sate, sunt atât de săraci încât nu și-au asigurat locuințele, dând toți banii câștigați pe taxe și impozite.
Ulterior, după ce trece prăpădul cu inundații, autoritățile se umflă în pene și trimit câteva camioane cu ajutoare, și alea primite de la Uniunea Europeană.
Inundații? Have no fear! Conducătorii îs „here”! Ca să culeagă laudele celor puțini care chiar își dau interesul, desigur!
Citește și editorialul: Fie ploaie, fie vânt, românul își ia avânt… în vacanță
