Iată că americanii se află iar în pline alegeri prezidențiale. Și dacă aveam impresia că precedentele alegeri prezidențiale, cele care l-au adus pe Donald Trump la Casa Albă, au fost de natură controversată, iată că nici acestea nu se lasă mai prejos, egalând nivelul de penibil al precedentelor, ba chiar întrecându-l pe alocuri, în contextul declarațiilor (cel puțin) ieșite din comun ale lui Trump, cu privire la existența, leacurile și regulile din jurul Covid-19.
Trump joacă o carte sigură.
Trump știe că, mizând pe refuzul de a da importanță virusului, se asigură cu voturi din partea majorității simpatizanților republicani. De altfel, cândva prin anii ’80, întrebat, în cadrul unui interviu, de partea cui ar candida, dacă ar candida, Donald Trump a zis, fără echivoc, că de partea republicanilor, pentru că votanții acestora sunt mai ușor de manipulat.
De altfel, în acea perioadă, Trump părea cu totul altul. Un tip încă tânăr, cu judecata la el și cu mici sclipiri umoristice, culmea, de bun simț. Pe vremea aia, infatuatul președinte american de astăzi nu părea să existe. Și iată că, între timp, lumea a evoluat sau involuat, după caz, și nici Donald nu mai e ce era pe vremea acelui interviu. Cu siguranță, chiar și atunci existau dovezi ale nonșalanței afacerilor executate cu orice preț, însă activând într-un cerc închis, cel al mediului de afaceri, luminile reflectoarelor nu se aflau chiar tot timpul pe acesta, scutindu-l de critici.
Între timp s-a jucat cu „Kevin” în „Singur Acasă” și a devenit gazda unui show numit „The Apprentice”, show în care, cel mai probabil, s-a produs declicul, dându-i actualului președinte american gustul celebrității, devenind, astfel, un personaj adulat de mulți fani ai emisiunii.
De când e președinte s-a certat și s-a împăcat cu Kim Jong-Un, s-a certat și s-a împăcat cu Vladimir Putin, și-a împăunat freza portocalie pe unde s-a ivit ocazia, s-a certat cu mexicanii, cu care nu s-a mai împăcat, amenințându-i cu un zid, și-a sfătuit populația să bea o substanță pe bază de clor, a închis ochii în fața acțiunilor extremei drepte, fiind adesea asociat cu această mișcare și a bătut în retragere de fiecare dată când lucrurile nu păreau să meargă așa cum și-ar fi dorit el să meargă.
Are Donald Trump șanse să mai huzurească pe la Casa Albă o tură? Are, desigur, toate șansele. Exact ca în 2016, când democrații au ales-o drept contracandidată pe Hillary Clinton, cea care a pierdut în mod zbrobitor în fața lui Trump, și în 2020 par să comită o greșeală similară, trimițându-l în bătălia electorală pe Joe Biden, un bătrânel de 78 ani care, caz în care ar reuși să-l învingă pe Trump, ar deveni, probabil, primul președinte american care moare de moarte bună înainte să-și încheie mandatul. Nu de alta, însă spre deosebire de „Hulkul” în toate, Trump, cel care, la 70 și ceva, a învins până și Coronavirusul, Biden nu pare să fie înzestrat cu tot atât de mult noroc într-ale sănătății, având o istorie medicală nu prea îmbucurătoare.
Ce spun românii?
Ca de obicei, românii au păreri. Multe păreri. Și mai mult decât atât, românii, dacă ar putea, ar vota „Tramp”, după cum chiar ei îi „pocesc” numele actualului președinte american, aspirant la un nou mandat. Românii cred în Tramp, românii îl adulează pe Tramp și, potrivit lor, același Tramp e un patriot, un om deștept, un om religios, un om… conform cu așteptările lor.
Potrivit dicționarului englez-român, „tramp” este echivalentul „vagabondului” în română, în timp ce Trump este numele președintelui american, nume ce vine dintr-o germană atât de îndepărtată acestuia încât nici măcar el pare să nu-și mai amintească faptul că, la un moment dat, familia sa a fost una de migranți, întocmai mexicanilor pe care-i sperie cu zidul.
Citește și editorialul: Vineri, 30 octombrie, ceață
