România e educată să rămână de modă veche

La teorie suntem buni, practica ne omoară!

Foto: Pixabay.com

Țara noastră, ca o floare. Una veștejită, pusă la ierbar, desigur. România se chinuie să se alinieze Europei, însă nu prea îi iese. Și cum sistemul de învățământ reprezintă sursa tuturor problemelor, marele „chix” își are originea chiar aici, la bază. Devine suficient să dai o raită prin școlile țării pentru a înțelege cam unde ne situăm, din punct de vedere al evoluției umane.

Ne așteptăm ca reprezentanții următoarele generații să exceleze, să fie mai buni decât am fost noi, însă nu le punem la dispoziție nicio resursă pentru a le asigura reușita. Cum îi creștem, așa îi avem.

Îmi amintesc cum, pe începutul anilor ’90, adicătelea pe vremea când mă aflam încă pe băncile școlii, chimia se preda teoretic, fără a intra în laboratorul care mi-ar fi arătat cum aș putea să pun în practică teoria pe care o învățam pe de rost, ca un papagal. Nici la fizică lucrurile nu stăteau mai bine. Se mai trezea câte un profesor pasionat de materia pe care o preda să ne aducă în sala de clasă, cea echipată doar cu bănci, tablouri urâte și catedră, fel de fel de jucării din care să mai înțelegem una-alta. Însă nu toată lumea avea așa noroc.

România lui 2021, foarte puțin diferită de cea a anilor ’90

România lui 2021 seamănă izbitor cu cea de acum aproximativ 30 ani. Programa școlară, cu toate că, cel puțin teoretic, s-a sucit și s-a tot răsucit, n-a înregistrat modificări majore. Să luăm un exemplu cât se poate de real: într-un liceu cu profil tehnologic din Galați se predă o materie care are ca scop să-i învețe pe copii cum stă treaba cu producția media. O materie actuală, modernă și căutată, aș putea spune. Însă modernismul se oprește aici. Dacă dăm o raită prin programa materiei, constatăm că accentul se pune pe aparatele de captat imagini folosite acum 30 ani, iscusiții din minister uitând să aducă programa la zi, în 2021. Desigur, istoria e importantă. Trebuie să știm de la ce am început, ca să înțelegem ce se întâmplă în prezent. Cu toate astea, istoria aparatelor de captat imagini ar trebui să reprezinte un singur capitol, eventual unul introductiv. Restul materiei ar trebui să se concentreze pe momentul prezent.

De la un astfel de curs, elevul de liceu ar trebui să capete noțiunile necesare pentru ca, pe viitor, să-și poată deschide o afacere într-ale fotografiei, ori chiar să urmeze o carieră în cinematografie. În teorie, oportunități există. În practică, elevului de liceu i se predă o materie depășită care, în afara unor cunoștințe generale acumulate, nu le oferă nimic.

Și-aș trage nădejde că „România Educată” a lui Iohannis va schimba toate aceste aberații din sistem. Până la proba contrarie, mă declar sceptică. Aștept să fiu uimită.

La teorie suntem buni, practica ne omoară!

Citește și editorialul: Oamenii deprimați sunt, de fapt, alintați