Din 1990 și până acum, planeta a pierdut 420 de milioane de hectare de păduri. Nu, nu s-au rătăcit pe undeva, așa cum îți pierzi cheile. S-au pierdut pentru că am defrișat păduri. Fără cap și fără limită. Pentru transformarea terenului, pentru mobilă sau pentru foc. Mai mult sau mai puțin legal.
Pădurile dispar. Nu e nevoie să ne spună ONU acest lucru. E de ajuns să te uiți în jur. Zone pe care, altădată, le știai verzi, acum sunt triste, dezolante. Păduri de cioturi. Inconștiență și lăcomie. Altfel nu-mi explic.
Pentru a supraviețui, avem nevoie de păduri. Nu doar pentru oxigen și ca să nu se ducă pământul cu noi, la vale. Ci și pentru că pădurile includ cea mai mare parte a biodiversităţii terestre din lume. După cum se arată în raportul ”Statutul pădurilor lumii”, publicat vineri, de Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice, pădurile conţin 60.000 de specii diferite de arbori, 80% din speciile amfibiene, 75% din speciile de păsări şi 68% din toate mamiferele de pe Pământ.
Prin el, ONU trage un semnal de alarmă. Trebuie să ne protejăm pădurile, pentru a proteja biodiversitatea, pentru a ne proteja, până la urmă, pe noi.
”Defrişarea şi degradarea pădurilor continuă într-un ritm alarmant, contribuind în mod semnificativ la pierderea continuă a biodiversităţii”, au declarat directorul general al FAO, Qu Dongyu şi directorul executiv al UNEP, Inger Andersen, în introducerea raportului.
”Pentru a inversa procesul de defrişare şi pierderea biodiversităţii, avem nevoie de schimbări transformaţionale în modul în care producem şi consumăm alimente. De asemenea, trebuie să conservăm şi să gestionăm pădurile şi copacii printr-o abordare integrată şi să remediem pagubele produse prin eforturi de reîmpădurire”, au spus Qu şi Andersen.
Pe această linie, a protejării biodiversității, UE planifică să planteze 3 miliarde de copaci, în următorii 10 ani.
Przemysław Chylarecki de la Academia poloneză de ştiinţe spune, totuși, că ”plantarea a 3 miliarde de copaci este realmente un obiectiv spectaculos şi vizual, dar s-a demonstrat că plantarea de noi arbori nu este un panaceu şi nu este mereu de ajutor”.
Acest proiect ar trebui făcut la nivel global, cu studii pe zone de impact și zonele de risc. O împădurire doar de dragul împăduririi n-ar rezolva, în mare, problema biodiversității.
Se pare că, pentru a repara ceea ce am stricat în ultimele decenii, e nevoie de un efort comun. Global. Nu doar în anumite țări, sau zone. Pentru că nici distrugerile nu au fost făcute doar în anumite țări, sau zone. Orice gest nociv declanșează acel efect de fluture.
Vom fi, oare, în stare să inversăm efectul de fluture? Un gest pozitiv să declanșeze un calup de pozitiv, în lanț, astfel încât să și reparăm, nu doar să distrugem? Las capetele luminate să găsească soluțiile mari. Eu, tu, noi, putem doar să nu ajutăm la distrugere. Să plantăm, să nu tăiem, să poluăm mai puțin. E drept că soluțiile globale nu țin de noi. Dar suntem, până la urmă, parte din globalul ăla. Și, chiar și individual, putem ajuta la o schimbare. În bine.
Citește și: Vara 2020: o pandemie de căldură
