„Are mama un copil, vrea să-l facă imbecil. Și copilul are un câne, ar’ pe cin’ să se răzbune”

Lipsa educației naște bestii. Dar cine e vinovat? Copilul? Părintele? Sistemul educațional românesc? Sau poate politicianul?

Înainte de a trece la subiectul zilei de astăzi, haideți să vedem ce spune DEX-ul despre inteligență. Ce este, până la urmă, inteligența și cu ce ne ajută ea?

Inteligența este capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior.

Din definiție nu are cum să nu-mi atragă atenția următoarea parte: „de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior”.

Carevasăzică, pentru a fi inteligenți, trebuie să acumulăm experiență. Însă cum o acumulăm? Una dintre metode ar fi, fără dar și poate, școala. Da, acea școală românească încă împietrită într-o eră de mult apusă. Acea școală care continuă să nască, pe bandă rulantă, analfabeți funcțional – în cele mai fericite cazuri, firește.

Din păcate, atunci când vorbim despre inteligență, cea dobândită inclusiv prin educație, vorbim despre un lanț vicios început de sus, în politică. Politicianul român a considerat, ani de-a rândul, că omul lăsat prost e o comoară la urne. Omul lăsat prost nu-ți mestecă teoriile, el le înghite pe nemestecate, în starea lor brută.

Adulții de ieri, cei care nu au avut șansa unei educații „ca la carte” au astăzi copii. Și ce fac copiii lor astăzi? Se complac în frustrare, pe care o materializează în răutate.

Avea Ada Milea o melodie care descrie situația mai bine decât aș putea eu vreodată să o fac:

Are mama un copil,
Vrea să-l facă imbecil.
Și-l pune la ce vrea ea,
Și nu-l las-a cuvânta.
Și copilul are-un câne,
Ar’ pe cin’ să se răzbune.
Și-l lovește pe Grivei,
De din cap îi sar scântei.

De data aceasta copiii nu s-au răzbunat „pe-un câne”, ci pe o pisică gestantă, aflată în travaliu.

Celor sensibili le recomand să nu citească următoarea frază, cu toate că poate e necesar să o facem cu toții, în ciuda amănuntelor dureroase. Ochii închiși nu au rezolvat niciodată situații, ci doar au perpetuat situațiile tragice.

O pisicuță aflată în travaliu a fost schingiută de doi copii în Brăila. Printre altele, cei doi i-au băgat un băț în anus bietei ființe și se pregăteau să îi taie burta cu cioburi, într-o încercare barbară de a-i face cezariană animalului. Cu toate că pisicuța a fost luată din mâinile micilor bestii, la câteva ore a murit. Da, cu tot cu puișorii care se pregăteau să se nască.

Potrivit informațiilor de pe respectivul grup destinat protecției animalelor, Poliția Animalelor s-ar fi autosesizat. Prea târziu, însă pentru un animal lipsit de apărare care nu a greșit cu nimic, nimănui, niciodată.

Cine e vinovat? Cei doi copii? Părinții lor care nu au avut parte, la rândul lor, de educația necesară pe care să o transmită mai departe? Sistemul educațional românesc care i-a lăsat de izbeliște atât pe părinți, cât și pe copii? Politicienii care au lăsat, în mod deliberat, de izbeliște sistemul educațional din România?

Concluziile sunt la liber. Cu toate că evidente.

Citește și editorialul: AUR și politica pumnului în gură