Concluziile unui festival de „aproape rock”, în Galați

Cu bune, cu rele, dar măcar s-a întâmplat

Foto: Iulia KELT

Orașul Galați n-a excelat niciodată din punct de vedere al festivalurilor cu adevărat importante. Mai o fanfară, mai o muzică populară, mai un concert cu Smiley, Inna și cine-o mai fi prin topurile zilelor noastre. Un amalgam de gusturi muzicale, aduse laolaltă de o administrație locală care se adaptează, până la urmă, cererii publicului. Public care, la rândul lui, ar putea fi educat de administrația locală, într-un fel sau altul. Două tăișuri, șoarecele pe roată, doar două dintre descrierile posibile ale situației curente – altă discuție.

Anul acesta, Danube Rock Festival din Galați s-a metamorfozat în Danube Rock Sounds

Ca orice „cetățean” doritor de festival, după o lungă perioadă de YouTube și Spotify, mi-am petrecut întregul weekend ce tocmai s-a încheiat pe Plaja Dunărea, încercând să prind din zbor vibe-ul pierdut al festivalurilor de odinioară. De prins, l-am prins, chiar dacă parțial. Iar dacă ar fi să fac o medie a celor întâmplate pe 17, 18 și 19 septembrie, în Galați, pot spune că rezultatul se încadrează în categoria „aproape plus”, soră cu „aproape rock” – cu toate că pot fi subiectivă și influențată de perioada pandemică care ba ne lasă, ba ne ia din nou în primire.

Rock-ul a fost rock în proporție de „așa-și-așa”. Cu alte cuvinte, rock care să placă oricui, nu numai celor nișați pe metalele grele. Avalanșa de trupe venite din Republica Moldova, chitite (aproape toate, cu câteva excepții) pe adaptări din folclor, a stârnit, pe alocuri, nemulțumiri. Ce-i drept, dacă ar exista o iritație provocată de prea mult rock-folclor, ar purta numele de „Danube Rock Sounds 2021”.

Foto: Iulia KELT

Locație de vară pentru un festival întâmplat toamna

Cu toate că anii trecuți, Danube Rock obișnuia să se desfășoare ba pe-un stadion, ba pe altul, spectatorii având avantajul de-a se așeza pe iarbă, caz în care statul în picioare devenea o povară, anul acesta „s-a schimbat modificarea”, edilul Municipiului Galați, Ionuț Pucheanu, simțind nevoia să-și laude noua Plajă Dunărea, reabilitată cu mult chin și sudoare de primar muncitor.

Nisip în pantofi, mers anevoios, aproape în genunchi și cu posteriorul în urmă. Poate până anul viitor, primarului Pucheanu are să-i treacă entuziasmul și să decidă, totuși, schimbarea locației. Și dacă tot suntem la capitolul „schimbări”, n-ar fi chiar atât de rău ca data viitoare să se facă o selecție a „paznicilor” și să fie eliminați cei care suferă de exces de zel și de datul ochilor peste cap.

Despre prestația trupelor, n-am să comentez prea mult pentru că, până la urmă, e o chestiune de gusturi muzicale. Însă așa cum am mai zis și la începutul editorialului, de preferat ar fi să nu mai fie îngrămădite, într-un singur festival, chiar atât de multe trupe care îmbină folclorul cu rock-ul.

Asemenea unui om căruia nu-i place, sub nicio formă, să stea la cozi, salut decizia renunțării la clasicele jetoane de festival. De două ori mai puțin timp petrecut pe la cozi, de două ori mai mult timp pe care l-am putut petrece alături de prieteni.

În concluzie, un pic mai multă atenție la detalii ar putea să justifice, pe viitor, bugetul deloc mic al festivalului.

Citește și: Danube Rock Sounds va avea loc în septembrie, la Galați