Cătălin Zaman predă într-o școală din Clondiru, un sat din Buzău. E o școală ca orice altă școală din mediul rural: toaleta în fundul curții, pereții sunt distruși și familiile sunt sărace. E ceea ce am ajuns să numim ”obișnuință”. Din păcate.
Cătălin predă limba şi literatura română de 14 ani, la aceeaşi şcoală la care a fost şi elev. În fiecare an a avut rezultate excelente. Nu se plânge, nu cere ajutor și nu face decât să-și încurajeze elevii:
”Am venit la școală, convins că în anul școlar următor voi pleca. Și la o oră pe care am ținut-o la ei m-am uitat în ochii lor și nu am putut să le spun că nu voi mai fi profesorul lor. Am știut că ceea ce am început cu ei trebuie dus până la capăt.
Degeaba încercăm să folosim un limbaj academic dacă ei nu înțeleg. Trebuie să privim materia și cunoștințele pe care le transmitem, prin ochii lor.
Abia atunci vom pricepe cum să le transmitem. Dăruire, pasiune, înțelegerea copilului, nevoile lor, problemele lor. Cred că ar trebui să schimbăm puțin și modalitatea de a preda, nu să îi sancționăm de fiecare dată când nu știu câte ceva. Rolul nostru e să îi învățăm, nu să îi sancționăm”, descrie profesorul Cătălin Zaman”.
Nu sunt doar încurajări. Performanțele nu au întârziat să apară: 4 note de 10 la Evaluarea Națională, jumătate din clasă a luat peste 9.
”Când a trebuit să adaug codul am băgat de vreo 5 ori ca să fiu sigură că e nota mea”, spune cu emoții Maia Mihalache.
Ce spun elevii despre profesorul lor de limba română. ”Foarte mult a contat că veneam foarte entuziasmat la orele de română, sunt foarte relaxante. Domnul ne-a spus mereu să nu fim încordați, să nu fim dezamăgiți de noi și să fim foarte încrezători în noi”, povestește Alexandru Mustețea.
”Dumnealui a încercat să ne ajungă la suflet, să ne fie un om foarte apropiat și chiar a reușit. De aceea ne-am dorit și noi să nu dezamăgim”, completează colegul său, Denis Bratu.
”Consider că a fost o muncă în echipă, fără sprijinul domnului diriginte nu aș fi reușit să ajung la asemenea performanță. În primul rând a fost aproape de noi”, vede Anamaria Matei.
Școala din Clondiru a avut în acest o rată de promovare de 85 la sută la limba și literatura română. ”Chiar dacă avem toaleta afară, spiritul și profesorii sunt deosebiți”, spune directorul școlii.
E un învățământ liber, într-o sală de clasă ca o închisoare. Pereți crăpați și medii de zece. Discrepanță și mândrie. Până când?
Citește și: Am rămas singuri cu petițiile Declic: ”Avocatul Poporului ne-a lăsat baltă”
