Arta pe care noi, muritorii de rând, nu o apreciem la adevărata ei valoare

„Io Sono”, un cub de sticlă plin cu energie - ori cel puțin asta susține creatorul, Salvadore Garau

„Io Sono” - Salvadore Garau

Cu toate că am crescut într-o familie de artiști, arta sau, mai bine zis, simțul artistic pare să mă fi ocolit. Altfel nu-mi pot explica cum de nu pricep mai bine de optzeci la sută din lucrările zilelor noastre, cele care se vând cu zeci, poate chiar sute de mii de euro.

Așadar, în ciuda a ceea ce ar fi trebuit, în mod normal, că îmi curgă prin vene, mă declar lipsită de sensibilitate, astfel că nu de puține ori m-am întrebat cine e de vină. Eu, pentru că nu înțeleg zvâcul artistului italian Maurizio Cattelan, cel care a creat banana primordială? Ori poate cei care aleg să arunce 120.000 de euro pe o banană lipită cu bandă izolatoare? Snobismul lor sau insensibilitatea mea artistică? Asta-i întrebarea!

Totuși, ce s-o fi întâmplat acum cu respectiva banană, la mai bine de doi ani de la achiziționare? Nu de alta, însă părea încă de pe atunci un pic trecută.

Foto: Vogue

Iar dacă banana lipită cu scoci vi s-a părut exagerată, haideți să vedem pe ce mai dau banii iubitorii de artă în 2021!

Salvatore Garau, un artist (culmea, tot italian) și-a pus tot simțul artistic în mișcare și a produs o nouă operă, pe care el și filfizonii lui adulatori o numesc artă. Mai exact, vorbim despre un spațiu gol-goluț, care Garau susține că ar colcăi de energie bună (vezi poza din antetul articolului). Practic, opera de artă a italianului poate fi orice: o sculptură, o pictură, o macara sau chiar banana lipită cu scoci a lui Maurizio Cattelan, după doi ani de zăcut în colecția privată a cumpărătorului.

Arta invizibilă a lui Salvadore Garau, „Io Sono”, a fost vândută cu 15.000 de euro, pe 18 mai, la o licitație organizată la Milano de casa Art-Rite

Așa cum era de așteptat, s-au găsit și de această dată bogătași dispuși să arunce cu banii pe fereastră, astfel că Garau și-a sporit veniturile cu 15.000 de euro, bani primiți pe un mare nimic, învelit în sticlă. Probabil cea mai scumpă sticlă din lume. Sau nu?

Astfel, în mintea unui neavenit ca mine, isprava italianului se încadrează undeva între operă de artă și una dintre cele mai mari escrocherii legale din lume.

Abia aștept momentul când lucrarea „Io Sono” va fi falsificată și vândută pe piața neagră. Dacă în cazul unui Van Gogh falsificat, e nevoie de cel puțin la fel de mult talent pentru reproducere, în cazul cubului de sticlă nu va fi nevoie decât de un meșter bun la montat termopane.

Citește și editorialul: Cum recunoști un sociopat și cum scapi de el