Încă sperăm la o viață normală, o normalitate adusă de medici sau o dispariție bruscă a virusului. Desigur, sunt utopii. Suntem oameni, suntem ființe sociale și, în același timp, fiecare trăiește pentru el. Pentru sine, pentru familie și pentru cei apropiați. Milităm pentru umanitate și pentru un altruism (cu citate din cărți). Rămânem egoiști și rămânem singuri în fața pericolului.
Coronavirusul ne-a separat și tot coronavirusul ne-a făcut să gândim la fel. Există spiritul de turmă al celor care refuză să înțeleagă virusul și există spiritul de echipă al celor care au decis să aibă răbdare. Am mai spus că teama nu este soluția. Sunt întrebări rămase fără răspuns, dar panica sau teama pot face mai multe victime decât virusul. La fel și inconștiența.
”Noi nu am avut de ce să ne speriem, pentru că lucrurile au fost ţinute sub control şi am crezut că în momentul în care s-a ridicat starea de urgenţă nu mai trebuie să facem altceva, decât să revenim la o activitate sau la o viaţă normală.
Noi putem să revenim, nu e niciun fel de problemă, cu un foarte mic efort şi cu un foarte mic efort de înţelegere a motivului pentru care respectăm aceste măsuri care nu sunt doar legate de protecţia individului, sunt legate de protecţia comunităţii, sunt legate de funcţionarea economiei pentru că toate astea sunt legate între ele, nu sunt lucruri separate.
Adică eu sunt neglijent şi înseamnă că am responsabilitate doar în ceea ce priveşte propria persoană. Sunt legate de comunitate, sunt legate de economie, de păstrarea locului de muncă şi cred că foarte multe alte activităţi de natură socială.
Lumea, până la urmă, o să se convingă că este aşa şi chiar ziceam că nu ar trebui să mai repetăm acele măsuri, absolut obsesiv, pentru că ele devin la un moment dat obositoare. Dacă te repeţi prea mult, nu mai auzi şi atunci… dar putem să încercăm să lămurim, încet – încet oamenii că e bine să fie parteneri ei între ei şi cu autorităţile”, a declarat Alexandru Rafila.
Crește numărul de infectări și crește și numărul persoanelor iresponsabile. Lucrurile merg mână în mână.
”Totuşi, 8 săptămâni de creştere nu sunt puţine. A crescut de la 120 – 130 de cazuri la 1.300. A crescut proporţia cazurilor pozitive de la 1,5%, la circa 14% în raportarea de azi şi asta arată că toate elementele importante, plus mai avem 353 de persoane internate în secţiile de Terapie Intensivă.
Şi mai avem încă ceva ce ar trebui să fie în avantajul nostru, nu avem aceeaşi evoluţie la nivel naţional, sunt cazurile concentrare în câteva judeţe şi municipiul Bucureşti. Probabil că efortul organizatoric ar trebui concentrat în această zonă”, a mai declarat Rafila.
Inconștiența e normală pentru cei care se cred zmei. Sau zei. Și, totuși, oricât de atotpurernic te-ai crede, cifrele de după mie nu arată o situație normală. Și nu pot să nu mă întreb dacă a devenit un trend să te declari Toma Necredinciosul.
Citește și: Orban ar putea înăspri unele condiții de la 1 august
