Potretul lui Ștefan cel Mare, refăcut de experții graficieni

Cei de la Istorie în Culori au încercat să-și imagineze cum a arătat, de fapt, Ștefan cel Mare, transformând pictura bisericească naivă a altor timpuri într-un portret realist

Foto: Istorie în Culori / Colorostariu

Aspectul fizic al lui Ștefan cel Mare a fost îndelung dezbătut, de-a lungul sutelor de ani care s-au scurs de la moartea sa. În timp ce unii îl portretizau ca fiind un tip slăbuț și zvelt, alții bănuiau că voievodul ar fi fost, în realitate, scund și robust, descriere des întâlnită, de altfel, și în manualele de istorie ale timpurilor noastre.

Însă cum arăta Ștefan cel Mare, de fapt?

Cert este că trecutul nu se mai întoarce. Așadar, în lipsa unei mașini a timpului care să ne ducă în vremea lui Ștefan cel Mare, pentru a-l vedea pe voievod în carne și oase, tot ce putem să facem este să ne ghidăm după puținele repere pe care le avem. Ne referim, în acest caz, la picturile bisericești care au rezistat, însă și la cronicile lăsate în urmă de personalități ca Grigore Ureche.

Firește, în cazul picturilor, putem să luăm în calcul gradul de talent într-ale reproducerii, al pictorilor perioadei, în timp ce, în cazul lui Grigore Ureche, putem să bănuim că informația transmisă pe cale orală nu are mereu darul de a ajunge intactă la destinatar. Iar în 138 de ani e timp berechet pentru ca informația să fie răsucită și reinventată, după bunul plac al transmițătorilor.

Această cronică a a fost scrisă de Grigore Ureche la 138 ani de la moartea marelui voievod

„Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare la statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoria fără giudeţiu. Amintrilea era om intreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie era meşter, unde era nevoie însuşi se viriea, ca vazându-l al săi, să nu să îndărăptieze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde biruia alţii, nu perdea nădejdea, ca ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui, şi feciorul său, Bogdan Vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum se tâmpla din pom bun, roadă bună iase. Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiiau toţi că s-au scăpatu de mult bine”, scria Grigore Ureche, la 138 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare.

Cei de la Istorie în Culori au încercat să-și imagineze cum a arătat, de fapt, Ștefan cel Mare, transformând pictura bisericească naivă a altor timpuri într-un portret realist. Rezultatul se poate vedea în imaginea atașată în antetul acestui articol.

Foto: Istorie în Culori

Citește și: Concluziile unui festival de „aproape rock”, în Galați