O credință din Turcia spune că pisicile îi vor spune lui Allah despre cei care le-au hrănit și le-au îngrijit.
Legenda spune că, într-o noapte, un șarpe veninos a intrat în odaia lui Mahomed și i s-a urcat pe mână. O pisică vigilentă s-a luptat cu reptila și a ucis-o, salvând astfel viața marelui profet.
Atunci, Mahomed i-a dăruit pisicii nouă vieți.
Lecție de viață și de bunătate: turcii cred că Allah îi va răsplăti pe cei care iubesc pisicile
De aceea, mai ales Istanbul este plin de pisici îndatoritoare pentru orice moment de afecțiune. Mâncare și adăpost găsesc peste tot.
Istanbulul găzduiește o populație considerabilă de pisici (în turcă: sokak kedisi). Estimările sunt cuprinse între o sută de mii și peste un milion de pisici fără stăpân.
Mulți cetățeni turci văd animalele străzii ca animale de companie, deținute de comunități.
În plus, țara are o politică generală de interzicere a uciderii și a capturarii felinelor.
Pisica de casă (Felis silvestris catus) se trage din pisica sălbatică (Felis silvestris) care este o felină mică, originară din Europa, vestul Asiei și nordul Africii.
Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănatoare.
Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană – pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica)
Pisica, probabil cea mai îndrăgită dintre feline, este alături de oameni de peste 9500 ani. În prezent, pisica este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea.
În ciuda domesticirii, pisica nu a pierdut niciodată abilitatea de a trăi în sălbăticie, unde formează colonii. Istanbulul este un megapolis ocupat de pisici.
