Chirica a venit cu miresele lui Frankenstein la mormântul Otiliei Cazimir

Fotografia zilei vine din Iași

Foto: Gabriel Gachi

L-ați văzut pe Mihai Chirica, primarul căruia nu îi e frică de „nimica”? Da, se pare că neînfricatului primar al Municipiului Iași nu îi este teamă nici de DNA, însă nici de cimitire. Ba mai mult decât atât, el, marele social democrat, devenit acum liberal, nu uită nici de marile personalități, cele care au marcat, domnule, România asta pitorească, dăruindu-i poezii și alte alea.

Nici n-am apucat bine să deschid internetul astăzi, că hop, mi-a și țopăit în feed fotografia de mai sus, cea în care Mihai Chirica poate fi văzut alături de două bocitoare profesioniste, dar și alături de noul viceprimar aproape ex-USR PLUS, Cezar Baciu, mimând în cor moace dezolate la mormântul Otiliei Cazimir – decedată acum 54 ani, adicătelea pe vremea când Mihăiță nici măcar nu era în plan. Însă cum Mihăiță a crescut pătruns de poezie și de frumos, n-avea cum să rateze ocazia unei „lacrime” vărsate pe obrazul brăzdat de-atâtea probleme. Ale ieșenilor, nu ale lui.

Ce e neobișnuit în legătură cu această fotografie nu e musai intenția lui Chirica de a comemora decesul unui scriitor, ci modul în care o face, de zici că-l căuta pe Bacovia prin cimitir, nu l-a găsit și s-a mulțumit cu Otilia Cazimir.

Chirica și sceneta de teatru ieftin

Hai, la bărbați e simplu: costum negru la consiliu, costum negru la nuntă, costum negru la înmormântare, costum negru la comemorare. Dar parol dacă pot pricepe de unde le-a adunat pe cele două tanti, de-ai putea să juri că au venit direct de pe banca de rezerve a Teatrului „Vasile Alecsandri”, unde se juca Familia Addams sau, după caz, Exorcistul.

Păi, nu e e ea, politica, un teatru ieftin de campanie? O dovedește din nou primarul Iașiului, Chirica, cel care ar fi putut să aprindă o lumânare, finuț, fără să-și ia miresele lui Frankenstein de-a dreapta și de-a stânga.

Apel către toți scriitorii contemporani dornici de afirmare: nu scrieți și voi o carte horror cu titlul „Primarul, doliul și DNA-ul”? Cu plăcere pentru titlu, nu-i cu bani. Dar de restul vă ocupați voi.

Citește și editorialul: Legea-i lege pentru to(n)ți!