Din nou, despre cum rămânem fără păduri. Pe la sfârșitul lunii mai, Costel Alexe redescoperea pădurile seculare și ajungea la concluzia că cele mai bătrâne păduri seculare se găsesc în județul Dâmbovița. Declarația venea însoțită de o decizie care suna în felul următor:

”Am luat o decizie naţională: pădurile seculare din România ies din circuitul economic şi intră sub protecţie. Codrii seculari pe care îi avem vor fi protejaţi şi păstraţi pentru generaţiile viitoare!

Nu vreau să fim ultimii martori ai pădurilor seculare din România! Am identificat la nivel national 8364 de păduri seculare şi am solicitat RNP Romsilva ca până la 15 septembrie 2020, acestea sa fie introduse sub protecţie pentru a fi conservate. În total vorbim despre 100 000 ha, dintre care 38 000 de ha sunt incluse în suprafeţe în care astăzi se produce lemn pentru cherestea, construcţii, celuloză. Restul de peste 60 000 de ha sunt protejate doar parţial”.

Revenind la județul Dâmbovița, da, sunt păduri de peste 270 de ani. Și da, ar trebui protejate în totalitate de hoții de lemne. Nu doar parțial și nu doar uneori. Și nu doar prin câteva cuvinte lipite de Facebook și de o poză cu pădurile din România care au fost cândva.

Cumva, Costel Alexe merge pe ideea de odă dedicată unei geografii trecute. Și pe ideea de ”pas cu pas”. Azi protejăm un hectar, mâine altul. Azi salvăm un copac. Mâine, altul. Nu prea am urmărit logica dar, în afară de autorități, pădurile au fost protejate de relief. Asta e partea interesantă și da, revoltătoare.

La fel de revoltătoare mi s-a părut declarația directorului Parcului Natural Bucegi, Horia Iuncu. Este vorba despre cea mai mare pădure virgină, care s-ar afla în Munţii Bucegi, în zona Vârfului Omu:

”Ştim despre această pădure. Are o fişă, un sistem de supraveghere, situată într-o zonă inaccesibilă. Relieful a apărat-o până acum de toporul hoţilor, care cu greu pot pătrunde acolo. Suprafaţa nu este bine delimitată, dar avem undeva la 15 hectare şi poate şi mai mult”.

Greu nu înseamnă și imposibil. Și ca să facem un pas istoric înapoi, undeva în epoca aurită comunistă, vorbim și de păduri de pe raza comunei Runcu, din Dâmboviţa. Pădurile respective sunt incluse şi în catalogul naţional, alcătuit de Ministerul Mediului. 

”Avem în vedere Cucuteanca, Frumuşelul, Românescu, Turbanu, Marginea Domnească. Toţi aceşti munţi au păduri virgine, neumblate. Pădurile nu au fost tăiate acolo de pe vremea lui Ceauşescu şi mai bine. Nu s-a putut tăia acolo pentru că sunt zone greu accesibile, pline de stânci, de prăpăstii. Sunt copaci vechi acolo de 150-200 de ani, cu diametru de câţiva metri”, ne-a spus primarul comunei Runcu, Gheorghe Brebeanu. 

E ciudat că pădurile au supraviețuit comunismului, timpului, industrializării, dezvoltării și evoluției. E și mai ciudat că acum supraviețuiesc doar parțial. Doar prin protecție parțială. Ocazională.

Citește și: Despre păduri, biodiversitate, ONU și UE

#News