Pe 5 iunie a fost Ziua Învățătorului în România. Stabilită ca zi specială de pe 9 octombrie 2007, data de 5 iunie reprezinta ziua de naștere a dascalului Gheorghe Lazar, întemeietorul învățământului modern românesc (n. 5 iun. 1779-m. 17 sept. 1823).
De obicei, aceasta zi s-ar fi serbat prin manifestări artistice, premii, distincții, medalii și titluri onorifice oferite cadrelor didactice și elevilor. Ar fi fost un motiv de bucurie, de schimbat zâmbete și flori.
Anul acesta însă nu e unul obișnuit. Anul acesta nu mai sărbătorim nimic în mod oficial, nici măcar învățătorii.
Florica Cherecheș, Vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, o afirmă și ea, în comunicatul de presă:
”De Ziua Învățătorului, îi felicit pe dascăli pentru că, alături de elevii lor, au dovedit în această perioadă că procesul de învățare nu se încheie niciodată
Anul acesta, sărbătorim Ziua Învățătorului într-un mod special, fără festivități și fără a-i putea îmbrățișa pe cei dragi. A fost un an deosebit de greu pentru toți dascălii, care s-au văzut nevoiți ca în ultimele trei luni să îndrume destinele celor mici de la distanță.”
Îmi aduc aminte de momentele alea, din copilărie, când învățătorul era autoritatea supremă. Uneori, chiar înaintea părinților. Ce spunea Doamna (sau Domnul) era sfânt. Nu spun că sunt cei care ”ne-au pus stiloul în mână”. Pentru că e un clișeu.
Dar sunt cei care, timp de 4 ani, s-au străduit să ne învețe lucruri elementare. Fără de care nu am fi ajuns la gimnaziu, la liceu, la facultate. Pentru mulți, sprijinul învățătorului a fost singurul pe care l-au avut în educație. Mulți doar la școală s-au simțit apreciați și încurajați. Pentru mulți, învățătorul a fost cel care le-a dat imboldul de a învăța, de a crește din punct de vedere educațional, de a evolua.
Sunt și excepții? Bineînțeles! Dar nu cred că excepțiile acestea ar trebui menționate, când vorbim de Ziua Învățătorului.
Vorbim despre oamenii buni, oamenii care și-au dat interesul, oamenii care au schimbat ceva, în bine.
Suntem într-o perioadă cel puțin ciudată. De 3 luni încoace, școala se face la distanță. Despre cei care au încercat să ducă educația mai departe, tot Florica Cherecheș spune:
”Aflați în plină desfășurare a anului școlar, dascăli, elevi și părinți s-au văzut deodată într-o situație nemaiîntâlnită, obligați de pandemia globală să găsească soluții pentru ca actul educațional să continue. Cu ajutorul tehnologiei și cu efortul copiilor, dascălilor și al părinților, școala s-a mutat acasă. Ministerul Educației și Cercetării a făcut tot posibilul ca un număr cât mai mare de elevi să poată fi aduși din nou aproape de dascălii lor prin intermediul internetului, iar recent, a achiziționat 250.000 de tablete, pentru elevii care nu dețin un dispozitiv pe care să se poată conecta la cursurile online.
Nimeni nu putea să anticipeze această situație, au existat multe imperfecțiuni, însă țin să-i felicit pe acei dascăli care, deși nu erau familiarizați cu cele mai moderne tehnologii, și-au depășit această limitare, uneori chiar cu ajutorul elevilor lor. Elevii au devenit dascăli iar dascălii elevi, dovedind încă o dată că procesul de învățare nu se încheie niciodată.”
Într-adevăr, au fost obstacole. Care au ținut de voință, de condiții tehnice, de condiții materiale.
Despre cei care au reușit să învingă aceste obstacole e vorba, de fapt, în ziua de 5 iunie. Despre cei care și-au luat meseria în serios, și au căutat soluții pentru a-și îndeplini vocația. Despre toți învățătorii aceia despre care am citit că au făcut lecții de dimineața până seara, în funcție de orarul copiilor. Despre cei care au adunat bani pentru a le oferi un telefon sau o tabletă. Despre cei care s-au zbătut să predea, chiar și despărțiți de un ecran.
Lor li se adresează, de fapt, următoarea urare:
”La mulți ani, cu sănătate și multe satisfacții, dragi învățători! Vă mulțumim pentru toată activitatea, pentru eforturile dumneavoastră, pentru sacrificiile pe care le faceți zi de zi pentru a desluși copiilor noștri, tainele cunoașterii.”
Citește și: Educația sexuală devine sanitară și doar cu acordul părinților
