Cristian Tudor Popescu - captură Digi24

Citind interviul dat de CTP jurnalistului Claudiu Pândaru pentru Digi24, mi-am amintit de o întâmplare similară, ascunsă bine în cufărul personal de amintiri. Se făcea că acum vreo doi ani (cu aproximație), lucrând la un ziar locar din Galați și fiind de datoria mea să merg la sediul PNL Galați ca să fotografiez una-altă, dau de liderul liberalilor gălățeni, George Stângă, pe care-l vedeam pentru prima oară în viața mea față în față. Moment la care, domnul Stângă mă ia și mă pupă pe ambii obraji ca și cum ne cunoașteam foarte bine încă de dinainte, bașca ne mai și jucasem în aceeași groapă de nisip în copilărie.

Așadar, așa cum spune și CTP, practica aceasta se pare că e des întâlnită între policienii români, ea fiind o tehnică de dezarmare a jurnalistului venit să afle sau să fotografieze. În opinia acestora, dacă afișează un comportament „prietenos”, șansele ca articole să arate mai bine, iar fotografiile să fie surprinse din unghiuri favorabile, sunt mai mari. Greșit, însă! Dacă ai parte de un om ca mine, obișnuit cu respectarea spațiului personal, s-ar putea să obții exact efectul invers. Pe final un singur sfat, domnilor politicieni: citiți manualul de bune maniere scris de Aurelia Marinescu. Este încă de actualitate!

În această ordine de idei, CTP spune:

Claudiu Pândaru: Își vor schimba oamenii felul în care interacționează unul cu altul?

Cristian Tudor Popescu: „Cred că gesturile astea, efuziunile astea, faptul că ne prăbușim unii în brațele altora, ne pupăm de 3 ori, uneori rusește, mie nu mi-au plăcut niciodată. Le fac rar astfel de gesturi și numai cu persoane care îmi sunt cu adevărat foarte apropiate. Dar astfel de gesturi sunt mult mai utilizate în alte scopuri.

De pildă la politicieni, ăsta e un mod de a te bloca, din start. A venit la mine în birou doamna Ridtzi. (…) Și vine la mine în birou, eram la Gândul, nu o văzusem în viața mea, decât la televizor, vine și din prima se năpustește asupra mea și mă și pupă. Mă rog un pupat din ăla Ceaușescu – Nixon.

E greu totuși să mă blochezi pe mine. Dar atunci am rămas blocat, efectiv. Nu am putut nici să mă apar, că după aceea, discuția să se desfășoare ca și cum noi am fi vechi prieteni, ca și cum noi am păscut niște imense turme de porci împreună. Asta era ideea. (…)

Acest lucru l-am întâlnit după aceea, când eram reporter, mă duceam și eu la Parlament, mă duceam la întâlniri din astea. Mulți politicieni aveau mecanismul ăsta de blocaj și să-ți spună pe numele mic. „Cristi. Ce faci Cristi”? Care Cristi, ce treaba am eu cu matale.

Iată la ce folosesc majoritar îmbrățișările astea molatece și prăbușirea de cap pe umăr și pupăturile în societatea noastră românească.

Citește și: S-a întors roata! Dăncilă îi învață gramatică pe Orban și pe Vela

#News